E noapte... Fulgera, tuna.. ploua cu galeata.. Stau in pat si ascult ploaia..
- Ce frumos ploua... dar si infricosator deopotriva..
- Cine esti?
- Cine sunt? Sunt un gand de-al tau.
- Da? Si eu cum de nu am stiut de existenta ta pana acum?
- Ba ai stiut...Eu sunt acel gand al tau care iti pune intrebarile cele mai.. ciudate.
- Ok... si de ce spui ca e infricosatoare aceasta ploaie? Mie mi se pare atat de frumos sa ascult cum curg picaturile de ploaie. E adevarat... ma cam sperie uneori tunetele, cand sunt puternice.
- Dar.. te-ai gandit vreodata daca nu cumva noi, oamenii, suntem niste fiinte mici, care traiesc intr-o ploaie continua?
- Ce vrei sa spui? Nu inteleg...
- Asteapta, lasa-ma sa termin.
- Bine, bine... Numai ca suna ciudat ce ai spus tu.. Continua.
- Daca... noi suntem "prinsi" intr-o ploaie mare si toata viata noastra incercam sa ne urmam calea, ferindu-ne de picaturile de apa... care sunt unele mai mici, altele mai mari... oricum au dimensiuni mult mai mari decat picaturile pe care le stii tu acum. Daca mereu e noapte si noi nu vedem decat atunci cand fulgera... vedem ce e pe langa noi, dar numai intr-o directie, nu avem timp sa vedem tot ce ne inconjoara, asa ca asteptam urmatorul fulger, sperand ca va veni, ca nu va fi prea tarziu, pentru ca noi trebuie sa mergem mai departe, ca daca nu suntem la adapost o sa ne ude ploaia...
- Dar iti dai seama de gravitatea vorbelor tale? Daca am vedea numai cand fulgera... si e noapte, asta inseamna ca traim mai mult in intuneric, iar atunci cand vedem datorita luminii de la fulgere vedem putin, eventual ne facem o idee despre restul, iar aceasta idee nu poate fi intotdeauna cea adevarata.
- Exact. Ai prins ideea. Vedem in noapte niste umbre si ne imaginam cam ce ar putea fi. E posibil ca noi sa stim de fapt ce sunt acele forme, dar sa nu le recunoastem. Stii, exista o zicala: "Dumnezeu ascunde cel mai bine unele lucruri punandu-le in fata ochilor nostri".
- Foarte interesant si adevarat de cele mai multe ori. Mereu suntem preocupati de ce va fi, de ce vom intalni etc., dar foarte rar ne aducem aminte sa privim si in jurul nostru, in fatza noastra... Ar fi multe de spus aici...
- Insa, se poate trece si de asta mai usor daca ai prieteni. Mergi tinandu-te de mana... iar daca el/ea cade poti sa o ajuti sa se ridice si astfel va continuati drumul. Cand spun prieteni ma refer la tot felul de prieteni buni... nu doar la cineva special. E foarte important sa stii ca poti conta oricand pe cineva.
- Da, ai perfecta dreptate.
- Cu un prieten alaturi, cand fulgera, tu te poti uita intr-un loc, iar cealalta persoana in alt loc si astfel puteti cuprinde o parte mai mare din ceea ce va inconjoara. Cand ploaia se inteteste... trebuie sa ne cautam un adapost. Numai ca si aici intervine norocul... unii pot fi mai norocosi, altii mai putin norocosi...
- Vai... si ce se va intampla cu cei care nu gasesc adapost?
- Daca sunt prieteni buni atunci raman uniti si indura impreuna, iar cand se mai amelioreaza vremea isi continua drumul, fericiti insa ca au ramas uniti, ca niste prieteni adevarati. Oricum, e mult mai usor in doi sau mai multi decat singur.
- Asa e. Dar... pana cand sa mergem prin ploaia asta?
- Pana cand? Pana vom ajunge in locul unde dorim sa ajungem. Numai ca acesta difera de la persoana la persoana. Unii gasesc un adapost sau si-l construiesc si daca sunt multumiti de el raman acolo, amintind de "Lacustra".
Alti, mai optimisti,i isi continua drumul sperand sa iasa din intuneric si din ploaia asta continua, sperand ca vor gasi ceva mai bun, sperand ca nu vor mai fi nevoiti sa vada doar la lumina... fulgerului. Astfel se incurajeaza reciproc si isi continua drumul.
- Stii? Ma gandesc ca poate unii se gasesc prin ploaia asta, poate unul e cazut si il salveaza cineva cu suflet bun si atunci prietenia dintre ei e mai stransa. Prieteniile dintre oamenii suferinzi sunt in general mai trainice pentru ca-s sincere... acea persoana care vrea sa te ajute sa te ridici nu vrea decat binele, altfel ar fi trecut mai departe, fara sa ii pese.
- Da, ai si tu dreptate...
- Ma intreb daca intr-adevar exista ceva dincolo de aceasta noapte, de aceasta ploaie...
- Da, exista. Numai ca, din pacate, putini au rabdare sa indure ploaia, frigul si sa mearga mai departe, sa-si continue drumul, sa creada in ceva mai bun. Intr-adevar e foarte greu si de cele mai multe ori iti vine sa renunti, dar daca gasesti puterea de a merge mai departe atunci cu siguranta nu vei regreta.
- Si daca odata ce iesim din ploaie si din intuneric, petrecem ceva timp la ... lumina, dar apoi se intuneca si iar ploua?
- Odata ce ai reusit prima data sa iesi din acea stare si sa explorezi o alta lume, un alt fel de a trai sigur vei dori sa mergi mai departe si sa regasesti acea parte a lumii care ti-a placut, mai ales ca acum stii ca exista.
- Totul se rezuma la a iesi prima data din ploaie, de a nu renunta oricat de greu ne-ar fi, sa acceptam la nevoie o mana intinsa si, eventual, sa intindem si noi la randul nostru o mana cuiva aflat in dificultate.
- Da, vad ca ai inteles perfect. Ai invatat si... lectia. Sa nu uiti sa o si aplici.
- Ultimele vorbe ma duce cu gandul la o melodie care mie imi place foarte mult: "Song for you" (Lunatica & John Payne)
You hold my hand when I tremble with fear
You bring me light when I burst out in tears
And now I want to thank you, dear, for all the things you've done
I can't deny (that) you showed me the right way
[Chorus:]
For the light, for the love
For the truth in your eyes
I am grateful to have such a friend by my side
For the tears, for the joy
For not asking me why
We can hold our hands up and reach for the sky
You kept your faith when my words were untrue
You made me laugh when I was feeling blue
Always giving, never asking for more than a smile upon my face
Together we will conquer the whole world
[Chorus]
(You) don't have to worry
We'll stay together all of our days
You can trust in my words, you can rely on me
And when dark clouds obscure the sky
I'll be at your side
Until the weight on your shoulders fades away
[Chorus]
- Da, superbe versuri.
- Hm... de acum ma voi gandi si la alte lucruri cand va ploua... voi medita mai mult.
- :)
- Ce frumos ploua... dar si infricosator deopotriva..
- Cine esti?
- Cine sunt? Sunt un gand de-al tau.
- Da? Si eu cum de nu am stiut de existenta ta pana acum?
- Ba ai stiut...Eu sunt acel gand al tau care iti pune intrebarile cele mai.. ciudate.
- Ok... si de ce spui ca e infricosatoare aceasta ploaie? Mie mi se pare atat de frumos sa ascult cum curg picaturile de ploaie. E adevarat... ma cam sperie uneori tunetele, cand sunt puternice.
- Dar.. te-ai gandit vreodata daca nu cumva noi, oamenii, suntem niste fiinte mici, care traiesc intr-o ploaie continua?
- Ce vrei sa spui? Nu inteleg...
- Asteapta, lasa-ma sa termin.
- Bine, bine... Numai ca suna ciudat ce ai spus tu.. Continua.
- Daca... noi suntem "prinsi" intr-o ploaie mare si toata viata noastra incercam sa ne urmam calea, ferindu-ne de picaturile de apa... care sunt unele mai mici, altele mai mari... oricum au dimensiuni mult mai mari decat picaturile pe care le stii tu acum. Daca mereu e noapte si noi nu vedem decat atunci cand fulgera... vedem ce e pe langa noi, dar numai intr-o directie, nu avem timp sa vedem tot ce ne inconjoara, asa ca asteptam urmatorul fulger, sperand ca va veni, ca nu va fi prea tarziu, pentru ca noi trebuie sa mergem mai departe, ca daca nu suntem la adapost o sa ne ude ploaia...
- Dar iti dai seama de gravitatea vorbelor tale? Daca am vedea numai cand fulgera... si e noapte, asta inseamna ca traim mai mult in intuneric, iar atunci cand vedem datorita luminii de la fulgere vedem putin, eventual ne facem o idee despre restul, iar aceasta idee nu poate fi intotdeauna cea adevarata.
- Exact. Ai prins ideea. Vedem in noapte niste umbre si ne imaginam cam ce ar putea fi. E posibil ca noi sa stim de fapt ce sunt acele forme, dar sa nu le recunoastem. Stii, exista o zicala: "Dumnezeu ascunde cel mai bine unele lucruri punandu-le in fata ochilor nostri".
- Foarte interesant si adevarat de cele mai multe ori. Mereu suntem preocupati de ce va fi, de ce vom intalni etc., dar foarte rar ne aducem aminte sa privim si in jurul nostru, in fatza noastra... Ar fi multe de spus aici...
- Insa, se poate trece si de asta mai usor daca ai prieteni. Mergi tinandu-te de mana... iar daca el/ea cade poti sa o ajuti sa se ridice si astfel va continuati drumul. Cand spun prieteni ma refer la tot felul de prieteni buni... nu doar la cineva special. E foarte important sa stii ca poti conta oricand pe cineva.
- Da, ai perfecta dreptate.
- Cu un prieten alaturi, cand fulgera, tu te poti uita intr-un loc, iar cealalta persoana in alt loc si astfel puteti cuprinde o parte mai mare din ceea ce va inconjoara. Cand ploaia se inteteste... trebuie sa ne cautam un adapost. Numai ca si aici intervine norocul... unii pot fi mai norocosi, altii mai putin norocosi...
- Vai... si ce se va intampla cu cei care nu gasesc adapost?
- Daca sunt prieteni buni atunci raman uniti si indura impreuna, iar cand se mai amelioreaza vremea isi continua drumul, fericiti insa ca au ramas uniti, ca niste prieteni adevarati. Oricum, e mult mai usor in doi sau mai multi decat singur.
- Asa e. Dar... pana cand sa mergem prin ploaia asta?
- Pana cand? Pana vom ajunge in locul unde dorim sa ajungem. Numai ca acesta difera de la persoana la persoana. Unii gasesc un adapost sau si-l construiesc si daca sunt multumiti de el raman acolo, amintind de "Lacustra".
Lacustra
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si ma duce un gand
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate ma izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri ma gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.
George Bacovia
Alti, mai optimisti,i isi continua drumul sperand sa iasa din intuneric si din ploaia asta continua, sperand ca vor gasi ceva mai bun, sperand ca nu vor mai fi nevoiti sa vada doar la lumina... fulgerului. Astfel se incurajeaza reciproc si isi continua drumul.
- Stii? Ma gandesc ca poate unii se gasesc prin ploaia asta, poate unul e cazut si il salveaza cineva cu suflet bun si atunci prietenia dintre ei e mai stransa. Prieteniile dintre oamenii suferinzi sunt in general mai trainice pentru ca-s sincere... acea persoana care vrea sa te ajute sa te ridici nu vrea decat binele, altfel ar fi trecut mai departe, fara sa ii pese.
- Da, ai si tu dreptate...
- Ma intreb daca intr-adevar exista ceva dincolo de aceasta noapte, de aceasta ploaie...
- Da, exista. Numai ca, din pacate, putini au rabdare sa indure ploaia, frigul si sa mearga mai departe, sa-si continue drumul, sa creada in ceva mai bun. Intr-adevar e foarte greu si de cele mai multe ori iti vine sa renunti, dar daca gasesti puterea de a merge mai departe atunci cu siguranta nu vei regreta.
- Si daca odata ce iesim din ploaie si din intuneric, petrecem ceva timp la ... lumina, dar apoi se intuneca si iar ploua?
- Odata ce ai reusit prima data sa iesi din acea stare si sa explorezi o alta lume, un alt fel de a trai sigur vei dori sa mergi mai departe si sa regasesti acea parte a lumii care ti-a placut, mai ales ca acum stii ca exista.
- Totul se rezuma la a iesi prima data din ploaie, de a nu renunta oricat de greu ne-ar fi, sa acceptam la nevoie o mana intinsa si, eventual, sa intindem si noi la randul nostru o mana cuiva aflat in dificultate.
- Da, vad ca ai inteles perfect. Ai invatat si... lectia. Sa nu uiti sa o si aplici.
- Ultimele vorbe ma duce cu gandul la o melodie care mie imi place foarte mult: "Song for you" (Lunatica & John Payne)
You hold my hand when I tremble with fear
You bring me light when I burst out in tears
And now I want to thank you, dear, for all the things you've done
I can't deny (that) you showed me the right way
[Chorus:]
For the light, for the love
For the truth in your eyes
I am grateful to have such a friend by my side
For the tears, for the joy
For not asking me why
We can hold our hands up and reach for the sky
You kept your faith when my words were untrue
You made me laugh when I was feeling blue
Always giving, never asking for more than a smile upon my face
Together we will conquer the whole world
[Chorus]
(You) don't have to worry
We'll stay together all of our days
You can trust in my words, you can rely on me
And when dark clouds obscure the sky
I'll be at your side
Until the weight on your shoulders fades away
[Chorus]
- Da, superbe versuri.
- Hm... de acum ma voi gandi si la alte lucruri cand va ploua... voi medita mai mult.
- :)
