Odata am gasit un citat din Maica Tereza care mi s-a parut foarte frumos si cu lucruri bune de invatat pentru cei deschisi spre asa ceva. Aceasta spunea:

" Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar Zilele se aduna in ani... Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.

Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te viu. Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp ... Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.

Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata."

Eu personal chiar cred in ceea ce a spus Maica Tereza, cred ca totusi lumea asta are si parti bune, frumoase, care merita si trebuie sa le vedem, sa le descoperim. Trebuie sa ne dorim mereu sa mergem mai departe chiar daca poate uneori e mai greu. Daca ramanem in acelasi loc sunt atat de multe lucruri minunate despre care nu vom sti nimic, niciodata... nici macar ca exista. Poate ca cei care au scris povesti au vazut acea parte a lumii... si au redat asta in ceea ce au scris.
E adevarat, viata e de multe ori nedreapta.. si e nedreapta mai mereu tocmai cu acele persoane minunate, care nu merita sa sufere, care nu au gresit cu nimic nimanui... Dar eu mai cred si in Dumnezeu, cred ca El e bun cu noi; iar daca avem parte in viata si de momente neplacute , acestea ne-au fost date pentru a cauta un mijloc de a merge mai departe, iar daca reusim acest lucru, atunci vom fi mai puternici, vom capata mai multa incredere in noi insine si vom vedea totul altfel.
Cred intr-o lume mai buna, cred in oameni si mai ales cred in prieteni, langa care voi fi mereu, asa cum voi putea :)

Odata... am primit o poveste. Personajul principal din poveste,Rob, era un optimist convins , care mereu e binedispus. Fiind intrebat cum de reuseste sa fie asa mereu a raspuns: "In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati: Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu rau dispus. Si aleg sa fiu bine dispus. Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg intre a fi o victima sau pot sa aleg sa invat din ce mi s-a intamplat. Si eu aleg sa invat. De fiecare data cand cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg intre a-i accepta plangerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii. Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii." I s-a raspuns "Dar asta nu este intotdeauna asa de usor". "Ba da, zise Rob, intreaga viata este o problema de optiuni. Cand indepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni; depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata. Tu alegi sa fii bine sau rau dispus. Pana la sfarsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata".
Sunt o astfel de persoana... numai ca in ultimul timp prea multa lume se mira de starea mea si nu toti o percep ca pe ceva pozitiv. Unii percep starea mea ca pe o naivitate. Dar oare esti naiv daca alegi sa inveti si sa mergi mai departe atunci cand ti se intampla ceva neplacut? Sunt naiva daca eu cred ca daca iti doresti ceva cu adevarat poti obtine? Trebuie vointa, tarie si putere de lupta. Viata e de cele mai multe ori nedreapta... si e nedreapta cu persoane care nu merita sa sufere, nu au gresit cu nimic... Depinde de taria si dorinta fiecaruia de a merge mai departe, de a nu renunta... Iar daca simti ca asta nu e posibil de unul singur, atunci nu refuza ajutorul prietenilor; daca iti sunt prieteni adevarati se vor bucura daca vor face ceva bun pentru tine.
Altii imi percep starea ca pe o nebunie (unii in sens pozitiv, altii poate in sens negativ). Mi s-a spus, de exemplu, ca sunt nebuna pentru ca zambesc, ma binedispun atunci cand vad un coltisor de natura verde, un verde crud, superb, de primavara, cand stau in ploaie sa simt picaturile de apa, cand aud un ciripit dulce de pasarele, cand vad un copil... Imi place sa ma bucur de micile bucurii ale vietii, de "maruntisuri" , dar care ne fac viata mai buna, mai frumoasa... Oare cate persoane au privit toamna, o frunza care cade si s-au minunat pentru felul in care cade? Se leagana, amanand contactul cu pamanatul, de parca ar spune: "nu vreau sa mor, vreau sa mai traiesc". Si cat de multe persoane nu sunt constiente de cat de frumoasa poate fi viata... Oh, dar sunt atat de lucruri minunate pe lumea asta...si sunt langa noi, in fata noastra, numai ca nu le bagam in seama; suntem prea ocupati sa urmam programul zilnic, sa indeplinim anumite planuri ce ni le-au facut din timp si nu vrem sa renuntam la ele nici macar pentru o clipa...
Vine sesiunea dar eu am o stare de milioane desi... totusi nu e o perioada prea usoara; numai ca aceasta stare de buna dispozitie este alterata de starea prietenilor mei dragi, apropiati, care nu sunt la fel. Fiecare are cate o problema, e stresat, nervos. As vrea sa ii scot din starea asta, sa ii fac sa se simta mai bine, sa le readuc zambetul pe buze... Unii si-au pierdut speranta, nu mai vad nimic bun in viata, cred ca aceasta din urma, viata, nu le mai poate oferi nimic bun care sa le aduca fericirea... altii sunt tensionati, nu au rabdare, vor multe rezultate in scurt timp... Dar daca ni s-ar indeplini toate dorintele imediat....oare viata noastra nu ar deveni prea monotona? Eu chiar cred ca "Dincolo de noapte e zi". As vrea sa pot arata si altora asta... dar trebuie doar sa mi se dea o sansa pentru asta, sa mi se dea voie...Atat timp cat eu cred in asta ma incapatanez sa nu renunt! NU! NU! NU! Viata merge mai departe, cu bune, cu rele, asa cum a dat-o Dumnezeu. Nu renunt!
Sper sa nu imi pierd speranta, credinta ca intr-o viata, o lume mai buna...Vreau sa incerc sa fac ceva pentru tine; imi dai voie?