joi, 25 ianuarie 2007

Odata am gasit un citat din Maica Tereza care mi s-a parut foarte frumos si cu lucruri bune de invatat pentru cei deschisi spre asa ceva. Aceasta spunea:

" Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar Zilele se aduna in ani... Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.

Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te viu. Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp ... Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.

Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata."

Eu personal chiar cred in ceea ce a spus Maica Tereza, cred ca totusi lumea asta are si parti bune, frumoase, care merita si trebuie sa le vedem, sa le descoperim. Trebuie sa ne dorim mereu sa mergem mai departe chiar daca poate uneori e mai greu. Daca ramanem in acelasi loc sunt atat de multe lucruri minunate despre care nu vom sti nimic, niciodata... nici macar ca exista. Poate ca cei care au scris povesti au vazut acea parte a lumii... si au redat asta in ceea ce au scris.
E adevarat, viata e de multe ori nedreapta.. si e nedreapta mai mereu tocmai cu acele persoane minunate, care nu merita sa sufere, care nu au gresit cu nimic nimanui... Dar eu mai cred si in Dumnezeu, cred ca El e bun cu noi; iar daca avem parte in viata si de momente neplacute , acestea ne-au fost date pentru a cauta un mijloc de a merge mai departe, iar daca reusim acest lucru, atunci vom fi mai puternici, vom capata mai multa incredere in noi insine si vom vedea totul altfel.
Cred intr-o lume mai buna, cred in oameni si mai ales cred in prieteni, langa care voi fi mereu, asa cum voi putea :)

3 comentarii:

Anonim spunea...

Ce nu te omoara, te caleste ;) Nu te lasa doborita. Daca totusi cazi, nu ezita sa ceri ajutor ca sa te ridici inapoi.

Sim spunea...

Insa uneori e mai ushor sa te refugiezi in trecut, sa te complaci in ce ai ajuns, si asta deoarece tot ce urmeaza e necunoscut. Frica de necunoscut isi spune cuvantul. E deznadejdea ce apare deseori cand observi incercarea disperata in repetate randuri de a indeplini ceva si esecul ce ii urmeaza fidel pasii.
E sentimentul de a renunta la lupta, lupta de a continua. Toatea astea si multe altele sunt ale noastre si sunt in noi(nu in toti). Dar acestea induc sentimentul de imbatranire. Sa nu mai vrei inseamna sa adopti ideea abstracta de batran. Dar asta nu te face mai intelept.
Pentru asta e nevoie de o forta interioara puternica, ceea ce nu e intotdeauna valabil. Mai ramane varianta prieten(i) care lupta cu tine alaturi de tine. E greu si sa accepti un astfel de ajutor( orgoliu, conceptii...absurditate). Ceea ce e greu: sa ai rabdare! sa ai curaj! sa crezi!
Ram, poate in un viitor post, as vrea sa aflu despre metode in sine de a face ceea ce imi prezinti ca idee in cele doua posturi. As fi niteresata de asta.

Unknown spunea...

hmmm ... ce sa scriu eu aici ....
in primul rand ca esti o persoana care are capacitatea de a merge inainte orice s-ar intampla. chiar dak lucrurile nu merg asa cum ar trebui, nu e nimic , alegem ce e bun din ce e rau (asa putin cum e) si mergem inainte. nu privi inapoi, acolo ar trebui sa fie doar lucrurile bune, cele rele nu trebuie amintite, trebuie doar sa inveti din ele. oricum prietenii(si aici ma refer la cei care chiar iti sunt prieteni(eu oi fi pe aici??:D)) iti vor fi mereu alaturi sa te sprijine cand ai nevoie.
si cam atat ... am pierdut inspiratia:P :*