Odata... am primit o poveste. Personajul principal din poveste,Rob, era un optimist convins , care mereu e binedispus. Fiind intrebat cum de reuseste sa fie asa mereu a raspuns: "In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati: Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu rau dispus. Si aleg sa fiu bine dispus. Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg intre a fi o victima sau pot sa aleg sa invat din ce mi s-a intamplat. Si eu aleg sa invat. De fiecare data cand cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg intre a-i accepta plangerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii. Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii." I s-a raspuns "Dar asta nu este intotdeauna asa de usor". "Ba da, zise Rob, intreaga viata este o problema de optiuni. Cand indepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni; depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata. Tu alegi sa fii bine sau rau dispus. Pana la sfarsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata".
Sunt o astfel de persoana... numai ca in ultimul timp prea multa lume se mira de starea mea si nu toti o percep ca pe ceva pozitiv. Unii percep starea mea ca pe o naivitate. Dar oare esti naiv daca alegi sa inveti si sa mergi mai departe atunci cand ti se intampla ceva neplacut? Sunt naiva daca eu cred ca daca iti doresti ceva cu adevarat poti obtine? Trebuie vointa, tarie si putere de lupta. Viata e de cele mai multe ori nedreapta... si e nedreapta cu persoane care nu merita sa sufere, nu au gresit cu nimic... Depinde de taria si dorinta fiecaruia de a merge mai departe, de a nu renunta... Iar daca simti ca asta nu e posibil de unul singur, atunci nu refuza ajutorul prietenilor; daca iti sunt prieteni adevarati se vor bucura daca vor face ceva bun pentru tine.
Altii imi percep starea ca pe o nebunie (unii in sens pozitiv, altii poate in sens negativ). Mi s-a spus, de exemplu, ca sunt nebuna pentru ca zambesc, ma binedispun atunci cand vad un coltisor de natura verde, un verde crud, superb, de primavara, cand stau in ploaie sa simt picaturile de apa, cand aud un ciripit dulce de pasarele, cand vad un copil... Imi place sa ma bucur de micile bucurii ale vietii, de "maruntisuri" , dar care ne fac viata mai buna, mai frumoasa... Oare cate persoane au privit toamna, o frunza care cade si s-au minunat pentru felul in care cade? Se leagana, amanand contactul cu pamanatul, de parca ar spune: "nu vreau sa mor, vreau sa mai traiesc". Si cat de multe persoane nu sunt constiente de cat de frumoasa poate fi viata... Oh, dar sunt atat de lucruri minunate pe lumea asta...si sunt langa noi, in fata noastra, numai ca nu le bagam in seama; suntem prea ocupati sa urmam programul zilnic, sa indeplinim anumite planuri ce ni le-au facut din timp si nu vrem sa renuntam la ele nici macar pentru o clipa...
Vine sesiunea dar eu am o stare de milioane desi... totusi nu e o perioada prea usoara; numai ca aceasta stare de buna dispozitie este alterata de starea prietenilor mei dragi, apropiati, care nu sunt la fel. Fiecare are cate o problema, e stresat, nervos. As vrea sa ii scot din starea asta, sa ii fac sa se simta mai bine, sa le readuc zambetul pe buze... Unii si-au pierdut speranta, nu mai vad nimic bun in viata, cred ca aceasta din urma, viata, nu le mai poate oferi nimic bun care sa le aduca fericirea... altii sunt tensionati, nu au rabdare, vor multe rezultate in scurt timp... Dar daca ni s-ar indeplini toate dorintele imediat....oare viata noastra nu ar deveni prea monotona? Eu chiar cred ca "Dincolo de noapte e zi". As vrea sa pot arata si altora asta... dar trebuie doar sa mi se dea o sansa pentru asta, sa mi se dea voie...Atat timp cat eu cred in asta ma incapatanez sa nu renunt! NU! NU! NU! Viata merge mai departe, cu bune, cu rele, asa cum a dat-o Dumnezeu. Nu renunt!
Sper sa nu imi pierd speranta, credinta ca intr-o viata, o lume mai buna...Vreau sa incerc sa fac ceva pentru tine; imi dai voie?
Sunt o astfel de persoana... numai ca in ultimul timp prea multa lume se mira de starea mea si nu toti o percep ca pe ceva pozitiv. Unii percep starea mea ca pe o naivitate. Dar oare esti naiv daca alegi sa inveti si sa mergi mai departe atunci cand ti se intampla ceva neplacut? Sunt naiva daca eu cred ca daca iti doresti ceva cu adevarat poti obtine? Trebuie vointa, tarie si putere de lupta. Viata e de cele mai multe ori nedreapta... si e nedreapta cu persoane care nu merita sa sufere, nu au gresit cu nimic... Depinde de taria si dorinta fiecaruia de a merge mai departe, de a nu renunta... Iar daca simti ca asta nu e posibil de unul singur, atunci nu refuza ajutorul prietenilor; daca iti sunt prieteni adevarati se vor bucura daca vor face ceva bun pentru tine.
Altii imi percep starea ca pe o nebunie (unii in sens pozitiv, altii poate in sens negativ). Mi s-a spus, de exemplu, ca sunt nebuna pentru ca zambesc, ma binedispun atunci cand vad un coltisor de natura verde, un verde crud, superb, de primavara, cand stau in ploaie sa simt picaturile de apa, cand aud un ciripit dulce de pasarele, cand vad un copil... Imi place sa ma bucur de micile bucurii ale vietii, de "maruntisuri" , dar care ne fac viata mai buna, mai frumoasa... Oare cate persoane au privit toamna, o frunza care cade si s-au minunat pentru felul in care cade? Se leagana, amanand contactul cu pamanatul, de parca ar spune: "nu vreau sa mor, vreau sa mai traiesc". Si cat de multe persoane nu sunt constiente de cat de frumoasa poate fi viata... Oh, dar sunt atat de lucruri minunate pe lumea asta...si sunt langa noi, in fata noastra, numai ca nu le bagam in seama; suntem prea ocupati sa urmam programul zilnic, sa indeplinim anumite planuri ce ni le-au facut din timp si nu vrem sa renuntam la ele nici macar pentru o clipa...
Vine sesiunea dar eu am o stare de milioane desi... totusi nu e o perioada prea usoara; numai ca aceasta stare de buna dispozitie este alterata de starea prietenilor mei dragi, apropiati, care nu sunt la fel. Fiecare are cate o problema, e stresat, nervos. As vrea sa ii scot din starea asta, sa ii fac sa se simta mai bine, sa le readuc zambetul pe buze... Unii si-au pierdut speranta, nu mai vad nimic bun in viata, cred ca aceasta din urma, viata, nu le mai poate oferi nimic bun care sa le aduca fericirea... altii sunt tensionati, nu au rabdare, vor multe rezultate in scurt timp... Dar daca ni s-ar indeplini toate dorintele imediat....oare viata noastra nu ar deveni prea monotona? Eu chiar cred ca "Dincolo de noapte e zi". As vrea sa pot arata si altora asta... dar trebuie doar sa mi se dea o sansa pentru asta, sa mi se dea voie...Atat timp cat eu cred in asta ma incapatanez sa nu renunt! NU! NU! NU! Viata merge mai departe, cu bune, cu rele, asa cum a dat-o Dumnezeu. Nu renunt!
Sper sa nu imi pierd speranta, credinta ca intr-o viata, o lume mai buna...Vreau sa incerc sa fac ceva pentru tine; imi dai voie?
8 comentarii:
Cine esti tu, fata cu zambet optimist de la 90 si cu nume ciudat? Nu stiu...dar am vazut in tine puterea de a te ridica desi munti de griji si tone de probleme iti apasa sufletul si ratiunea(adusi de noi, parazitii pe care ii consideri prietenii tai).
Sunt multe in viata, iar naivitatea e o stare si ea. Trebuie sa fii stronger...sa poti face ceea ce vrei tu.Ai curaj! Si admir asta!
Welcome in lumea blogger-ilor:)
Tu esti cu adevarat extraordinara, pentru ca reusesti sa ramai vesela chiar daca esti asaltata de o gramada de probleme, si ale tale, si ale altora.
Sper sa ramai asa in continuare, in ciuda tuturor greutatilor.
Da, in viata poti sa intalnesti multe obstacole, dar daca ai noroc intalnesti si pe cineva minunat care sa te ajute sa treci peste ele.
Mey Ramona ai vorbit si in numele meu...Pt asta imi esti draga ca esti ca mine si mult mai draga ca ai spus inaintea mea ceea ce aveam si eu de spus. Tine-o tot asa si sa treci pe greutati cu zambetul pe buze...Bucura-te de fiecare secunda...fie ca e rea sau buna....viata e frumoasa daca stii sa ii vezi partea buna..si bravo tie ca stii sa te bucuri!!Keep going girl!!! You're the best!!Poop!! (de la "cineva care seamana cu tine:)")
Cineva zicea candva ca esecul nu e sa cazi, ci sa nu te mai ridici. Daca esti intr-adevar cine zici ca esti (si din comentariile anterioare inteleg ca esti), ai toata admiratia mea. Si daca ai reusi sa-i dai macar 1% din optimismul asta Siminei, ai si toata recunostinta mea.
Bun venit pe blog! :)
Sa va spun o poveste celor care ajungeti pe-aici...
Un om moare si ajunge la poarta Raiului. Aici Sf. Petru ii spune: "Poti sa intri.". Omul se bucura foarte mult, dar are si el o curiozitate: "Sfinte Petre, inainte sa ajung in Rai as vrea sa merg in iad sa vad de ce sufera atat de mult oamenii de acolo." "Bine", ii raspunde Sfantul Petru, "sa mergem ca sa iti dau un exemplu." Ajung ei in iad si intra intr-o sala cu o masa mare plina de bucate, dar oamenii trebuiau sa le manance cu niste linguri enorme si nu reuseau oricat s-ar fi chinuit. Din cauza asta, sufereau cumplit de foame langa masa plina cu mancare. Se intorc cei doi in Rai si Sfantul petru il conduce pe noul venit intr-o sala asemanatoare cu cea din iad, tot cu o masa mare plina cu de toate si tot cu lingurile enorme cu care oamenii trebuiau sa manance. Cu toate astea, oamenii pareau foarte fericiti si deloc flamanzi. Omul nostru il intreaba nedumerit pe Sf. Petru: "Dar cum fac oamenii acestia de sunt asa de fericiti in comparatie cu ceilalti?". Sf Petru ii raspunse: "Ei au invatat sa se hraneasca unii pe altii."
Ramone,eu stiu perfect cum esti tu..doar esti colega mea de banca..;) suntem la fel de nebune dar de multe ori tu ma binedispui pe mine si eu incerc dar mie nu-mi iese sa te binedispun pe tine..Imi place ca esti asa optimista si eu care intre timp pierdusem tot optimismul mi l-am recapatat, datorita tie si a Ioanei si a lui Mugur si Anielei. Ma bucur mult ca va cunosc si mai ales ma bucur ca la tine vad aceeasi stare ca a mea..ma bucur enorm :) stii doar..:* >:D<
nu te prea cunosc dar a fost deajuns sa citesc aceste cateva randuri... e frumos ce ai scris ..ai perfecta dereptate in legatura cu tot ce ai scris. Eu o sa-mi dau cu parerea despre,cum ar trebui sa fim. Viata ne o fera si bune si rele,depinde cum trecem peste ele...E foarte greu sa descrii o persoana...un om...cum arata ?...cu ce se imbraca?...sau asta oare conteaza? Eu zic ca cel mai mult conteaza ...inima ta ...sufletul tau...trairea ta...faptele tale...credinta ta in D-ZEU...indiferent de religia cere o ai...caci D-ZEU este acelasi pentru toti...pe toti ne iubeste la fel. Sa stii sa iubesti fara rasplata...sa stii sa ierti pe cel care ti-a gresit. Dragostea fata de semeni nostri. INTRUN CUVANT ..SA FII OM..
Salut..., uite...ti-as da un Nobel pt ceea ce ai scris...dar nu imi dau astia posibilitatea :)). VIATA E FRUMOASA...FOARTE FRUMOASA, fiecare lucru e superb si daca orice om s-ar opri o secunda s-ar uita in jurul lui...si ar incerca sa vada totul...cat de superb poate fi, cat de simpla si tot odata complicata e lumea, si ce minunatii a putut creea Domnul, viata e frumoasa...lumea e frumoasa, totul e superb si a fost si inca mai este intr-o armonie impecabila...o armonie pe care omul o infecteaza cu durere....cu pesimism..., unii nu ii vezi zambind cu zilele, se lasa doborati de probleme...probleme care pot trece asa cum au venit..., fi-ti optimisti...viata e frumoasa...
Trimiteți un comentariu